amb olt

Zi și noapte sunt în slujba oamenilor. De cele mai multe ori își riscă viața pentru a salva o altă viață. Opresc hemoragii, imobilizează fracturi, pansează răni în situaţii în care mulţi dintre noi şi-ar pierde cumpătul și își sacrifică uneori cei mai frumoși ani din viață.

 

 

Sunt disponibili 24 de ore şi intervin în situaţii urgente, atunci când viața oamenilor atârnă de un fir ață. Le cerem ajutor în caz de accidente rutiere, leșin în stradă sau febră 40. Este vorba despre doctorii, asistenții medicali și nu cei din urmă, ambulanțierii de la Serviciul de Urgență sau, cum obișnuim să spunem, Serviciul 112. Viața lor la locul de muncă atunci când merg la o intervenție se derulează în cea mai mare viteză și mulți dintre noi conștientizăm cât de grea este munca contra cronometru, care sunt problemele pe care le întâmpină acești eroi de sacrificiu cât de multe fac de dragul meseriei.

În Cadrul Serviciului județean de Ambulanță Olt lucrează o întreagă echipă de specialişti. Deși scopul de a salva vieţi este comun pentru toată echipa, fiecare membru are propria responsabilitate. Primul care interacționează cu pacientul este dispecerul. Acesta răspunde la telefon și adresează întrebările în baza cărora decide ce specialist va merge la solicitant. Tot operatorii sunt cei care repartizează solicitările, conform clasificărilor. De regulă, primii sunt deserviți pacienții cu starea sănătății mai gravă.

„Prioritare sunt solicitările de prima urgenţă - toate chemările în stradă, accidentele în masă și cazurile în care sunt implicați copiii de până la un an”, explică cei din cadrul acestui serviciu. De îndată ce medicul primeşte informaţiile necesare are la dispoziție doar 90 de secunde ca să pornească la drum împreună cu toată echipa. Regulamentul spune că echipa trebuie să ajungă la pacient în maxim zece minute. Însă, deseori se întâmplă ca drumul spre pacient să se lungească din mai multe motive. „Cele mai mari probleme pe care le întâmpinăm sunt cele din trafic. Nu doar șoferii nu ne cedează trecerea, ci și pietonii traversează strada de parcă se duc la plimbare chiar dacă văd că avem girofarul aprins”, ne-a mărturisit un șofer de ambulanță din cadrul SJA Olt. Cel mai greu le este, însă, atunci când nu reușesc să ajungă la timp la pacient și sunt nevoiți doar să constate decesul acestora.

„Ne revenim foarte greu unoeori. E foarte dureros când pierzi un pacient. Să știți că regretele nu trec nici cu anii. Este cumplit, este dureros să vezi cum familia te imploră să-i ajuți aproapele dar tu nu mai poți face nimic”, povestesc cei din cadrul SJA.  Cu toate greutățile, medicii, asistenții și șoferii de pe ambulanță nu renunţă la specialitatea pe care şi-au ales-o şi continuă zilnic să ajute bolnavi. Zilnic sunt zeci, sute de solicitări în tot județul. Numai auzul unei sirene de pe ambulanță te face să-ți treacă fiori de spaimă. Cu toate acestea mulți dintre cei aflați în trafic uneori uită să acorde prioritate ambulanței. Nu puține au fost cazurile când au avut loc chiar evenimente rutiere nefeicite din această cauză. Viața medicilor, asistenților și șoferilor din cadrul Serviciului 112 e mai mult la serviciu. Ei sunt la muncă chiar și atunci când toată lumea se odihnește – de Paști, de Crăciun, ori la vreun eveniment major. Dar nu se plâng. Spun că lucrul pe care îl fac merită astfel de sacrificii, doar că unele sunt prea mari. „Am prea puțin timp pentru familie. Uneori reușesc să stau cu ei doar o dată sau de două ori pe săptămână. Este trist când pierzi cele mai frumoase momente din viața copilului tău sau a familie, dar atunci când ne-am ales acestă meserie am știut că vor fi asemenea situații”, mărturiseşte un alt asistent medical de pe ambulanță.

Un şofer pe ambulanţă nu e doar şofer!

El are responsabilități foarte mari. Are viața în propriile mâini nu numai a lui, ci și a întregului echipaj, dar și a pacientului care trebuie salvat. Şi oricât de simplă v-ar părea această meserie, ea nu se rezumă doar la a conduce o ambulanţă.

E greu să nu te enervezi în trafic, aşa că, din start, trebuie ca șofer de ambulanță să fi oarecum atipic. Imaginați-vă cum este să vă deplasați cu o autospecială de aproape patru tone cu o viteză de 120 de km la oră, foarte atent trebuie să fii. Viața ta, dar și a celor din mașină este pe mâinile tale. Despre cei din trafic ar fi multe de spus, mai trebuie ceva timp să treacă pentru a realiza cât de importante sunt prezența de spirit și acele câteva secunde pe care tu le pierzi pentru a face loc unei ambulanțe. Câteva secunde pentru noi pot fi esențiale în salvarea pacientuluisusține un ambulanțier. Puţini ştiu, dar un şofer de ambulanţă înseamnă... mai mult decât un şofer care conduce o ambulanţă. El are inclusiv atribuţii pe partea medicală, pentru că poate acorda primul ajutor. Şi chiar mai mult decât atât. Un şofer de ambulanţă, un asistent medical şi un medic formează, de obicei, un echipaj medical. Fiecare îşi ştie rolul şi vorbesc foarte puţin între ei când intervin la o urgenţă, tocmai pentru că au ajuns să se cunoască foarte bine. Cele mai grele misiuni pentru membrii unui echipaj medical sunt cele când pacienţii de care ajung să se ocupe pierd lupta cu viaţa. Ambulanţierul are pregătire medicală pentru acordarea de prim ajutor şi poate să ajungă la volanul unei autospeciale de ambulanţă doar după ani în care conduce o simplă maşină pentru transportul bolnavilor. Acești super șoferi din cadrul SJA Olt cu siguranță că nu şi-au numărat niciodată numărul de kilometri făcuţi la volanul autospecialelor, dar au rulat cu zecile de mii în tot acești ani în care au urcat aproape zilnic la volanul unei maşini cu girofar. Şi aceşti kilometri nu au fost mereu uşori şi fără probleme, pentru că girofarul şi sirena nu le acordă pe drum libertatea pe care şi-ar dori-o.

Sunt probleme și aici, așa cum sunt în mai toate sistemele medicale

Urgența din Olt are aceleași probleme ca și întregul sistem de sănătate. Despre unele dintre acestea conducerea nici nu vrea să vorbească dar nici nu infirmă că nu este așa. Pentru numărul populației din județ ar fi nevoie de mai multe autosanitare. Multe sunt în exterior într-o situaţie bună, dar au un coeficient de uzură înalt, deoarece au fost procurate în marea majoritate în urmă cu ceva ani. Sunt ceva probleme și atunci când vine vorba de cadre medicale, și acolo exită o oarecare carenţă de specialişti în medicina de urgenţă. Salariul nu constituie un element de motivare. Mulţi medici pleacă şi îşi desfăşoară activitatea fie în ţările comunităţii europene, fie în altă parte. Ne-am convins încă o dată de faptul că nici salariul şi nici condiţiile de muncă nu sunt motivante pentru cei care lucrează în acest sistem de urgență. Cu toate acestea, doctorii, asistenții și ambulanțierii încearcă să își facă meseria cum pot mai bine. Se întâmplă să lucreze 24 de ore, fără măcar o pauză de masă după care urmează o zi liberă, apoi, o vor lua de la capăt. Oamenii de rând au nevoie de ei și ei știu acest lucru.